vineri, 6 aprilie 2012

Când te joci cu focul

Astăzi zi de admirat pe geam şi ascultat muzică.

Dă Doamne ploaie şi fereşte-ne de piromani. Amin!

Era să o păţim miercuri. O vecină s-a gândit că e mai uşor să scape de buruieni dându-le foc. Şi a ars până şi gardul ei.
Hmmm, mă gândesc că vroia sa-l schimbe...
Doamne, câte înjurături mi-au venit în minte în acele minute, având în vedere că eu nu obişnuiesc să înjur nici să mă pici cu ceară.
Cum D-zeu să te apuci să dai foc, fără să ai apă la îndemână ? Cum să te apuci să dai foc oricărui obiect, oricum, oricând, fără să te gândeşti la ce se poate întâmpla?
O scânteie e de ajuns să nenoroceşti vieţi.
După ce am sărit toţi vecinii să stingem focul, am stat cu frică toată noaptea. Nu de alta, dar gardul ce ne desparte e nou-nouţ.
Şi tocmai ieri, când începusem a mă relaxa că e totul ok şi nu vom arde ca şobolanii, văzui alţi vecini piromani care s-au gândit să dea foc la mirişte.
Ce este cu această atracţie spre a arde totul?



2 comentarii:

  1. Hehe...la noi in capatul strazii avem camp si un lac...si niste oameni de bine s-au gandit sa dea foc la stuful uscat...a venit politia, au venit pompierii si multi curiosi...focul venea grabnic spre case...vinovatii? nicaieri. peste doar o saptamana, acelasi lucru pe partea cealalta a lacului...

    RăspundețiȘtergere
  2. În loc să priceapă că această metodă nu este bună, că nu rezolvi nimic cu ea, că poluezi, că distrugi ecosisteme, parcă se inmulţesc piromanii

    RăspundețiȘtergere